În viața asta ți-e dat să treci prin tot felul de situații. Majoritatea
timpului trece monoton și tern, face parte din rutină. Mai este
categoria momentelor pline de întuneric, durere și lacrimi. Dar și a
celor pline de râset, bucurie, căldură, lumină și iubire.
Un simplu click pe un link m-a aruncat într-o stare "crizato-tristo-depresivă", cum le spun eu supărărilor de genul ăsta.
N-am mai plâns demult. Cu mulți ani în urmă, cred că "exersasem" atât de mult, încât lacrimile mele până la urmă au secat.
Deci, în tot răul e și un bine. Pentru că acum am reușit să plâng din nou! Să se prelingă durerea, necazul, supărările și năduful...
Urmeaza resetarea. O să-mi revin imediat. O să-mi șterg obrajii mei cei nou bucălați (nu, nu am intervenții externe, doar plus șase kilograme per total corp! 🙃) și o să merg mai departe. Cu capul sus. Nu am de ce să-l țin plecat. Se spune că nu poți opri apa, vântul și gura lumii.
La urma urmei, nu contează cu adevărat, decât faptul că cei care mă cunosc au încredere în mine și mă iubesc. Pentru ei trăiesc. Și le mulțumesc. ❤️
Deci, în tot răul e și un bine. Pentru că acum am reușit să plâng din nou! Să se prelingă durerea, necazul, supărările și năduful...
Urmeaza resetarea. O să-mi revin imediat. O să-mi șterg obrajii mei cei nou bucălați (nu, nu am intervenții externe, doar plus șase kilograme per total corp! 🙃) și o să merg mai departe. Cu capul sus. Nu am de ce să-l țin plecat. Se spune că nu poți opri apa, vântul și gura lumii.
La urma urmei, nu contează cu adevărat, decât faptul că cei care mă cunosc au încredere în mine și mă iubesc. Pentru ei trăiesc. Și le mulțumesc. ❤️
P. S. Nu e minunat că trei persoane dragi, în ultimele două ore, mi-au spus asta?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aşa cred eu... Tu?