Mofturi? 30.01.2017



De când cu atâta socializare, am motive să mă minunez de fiecare dată când încerc să țin pasul cu lumea. Însă când văd diverse comentarii, cu încercări de a-și impune părerile, cu anunțuri de vânzări sau cumpărări și în două-trei rânduri sunt deja trei greșeli… mă zburlesc! Mi se pare mult mai grav atunci când citesc ziare online și sunt greșeli! Atunci mă zburlesc toată!
„E” mulți cei pentru care modul de scriere nu are absolut nicio valoare. Așa să fi fost de când lumea, dar nu aveam de unde “știi”?! Chiar dacă „vroiam” să aflăm mai multe, nu aveam acces atât de rapid și ușor, ca acum. Trăiască internetul și Facebook-ul!
Știu că nu contează câtuși de puțin pentru unii, dar parcă totuși, când văd că nici măcar așa… „umpic”. Brrr!!!


Poartă „decât” haine de firmă. Telefoanele le sunt din cele mai scumpe și mai strălucitoare. Cu mere începute, sau S–uri, de la 5 în sus. La mașini nu mă bag. Că își bagă destul, în gura mare, și băieții, și fetele, tot felul de organe, inclusiv picioarele. Și dacă e să completeze un formular… praf și pulbere! Să scrie pe un plic expeditorul și destinatarul… dezastru! Ce să mai vorbim de situația în care ar trebui să formuleze o cerere în scris!
Am asistat odată la o situație de râsu’-plânsu’. O persoană în fața unui ghișeu a fost întrebată de funcționară dacă numele îi este cu  din A sau din I. Tăcere. Figură interzisă. După care, vine răspunsul: „Nu știu, doamnă. Să mă uit în buletin”. Și nu, nu era vorba despre altă persoană.
– Știu că nu le ține de cald sau nu plouă mai mult (sau mai puțin), dacă folosesc mai puțini de „i” sau prea mulți.
– Știu că nu vor fi mai sătui sau mai odihniți, dacă nu folosesc cratimele sau nu le „așează” la locul lor.
– Știu că nu „trebe” „să aibe” cunoștințe de gramatică ca să fie fericiți.
Și mai știu că de multe ori cei pe care îi iubim fac greșeli de acest gen; dar când iubești, o faci necondiționat.
Mi-e greu să cred că astea-s doar mofturi de-ale mele. Sunt convinsă că mai sunt persoane care gândesc la fel ca mine.
„Dealtfel” nici nu contează prea mult. Noi, mofturoșii ăștia, ne zburlim în sinea noastră, dar ne trece. Până data viitoare. Oricum, cu toții avem loc pe lumea asta.

http://www.catchy.ro/mofturi/106846

Crăciunul nu mai e la fel! 18.12.2016

     

  Crăciunul nu mai e la fel!


...

Nerăbdarea era mult mai mare decât acum. Bucuriile erau mult mai intense. Era magie!

Când eram copil, știam că vom avea brăduț în casă. Fără excepție. Mai mare sau mai mic, privilegiul de al împodobi era al meu! 

...

Aveam reguli sau obiceiuri. Sarmalele fierbeau, doar în seara de Ajun. Niciodată mai devreme. Și tot doar atunci, se împodobea bradul.


Pe tot îl găsiți aici:

http://www.catchy.ro/craciunul-nu-mai-e-la-fel/104703

Milionul 16.12.2016

          Am un milion de motive să fiu mulțumită. Chiar dacă probleme sunt... o mie! Un milion e mai mare decât o mie!
          Îmi place să trăiesc din amintiri și de-aceea mă întorc de multe ori în timp. Și nu mă opresc decât acolo unde mă bucur.  Pe cele care mă tulbură, le evit. De ce să-mi fac singură rău?!
          Am trăit și am simțit de toate. Știu ce este bucuria. Știu ce sunt necazurile. Am plâns de fericire, dar și de disperare.  Cunosc agonia, dar și extazul. Am trăit succesul. Și umilința. Am iubit profund, intens și adevărat. Am simțit că am fost iubită. Am prieteni adevărați, alături de care am râs cu lacrimi și pe al căror umăr am plâns fără rețineri.
Dulce. Sărat. Amar. Picant.
          După douăzeci de ani....mă bucur în tăcere amintindu-mi momentul în care un coleg mi-a lipit pe unul dintre gulerele cămășii ce o purtam, o mică etichetă pe care scrisese „NEPREȚUITĂ”.
          “E roz ca un peștișor!”. Au fost primele cuvinte pe care le-am auzit în calitate de mamă. Ce momente! Și-apoi primul ei cuvânt. Primul pas. Prima serbare. Primul examen.
          Ador să-mi amintesc cum alergam în ploaia torențială a unei veri, în șir indian, luptându-ne cu vegetația îngreunată de stropii mari. Ne simțeam la tropice. Noi, cei mari ai taberei de la Snagov…
          Un sărut furat pe neașteptate de cel mai popular și drăguț băiat…hmmm!
          Treningul meu gri cu imprimeul “SUA”, cumpărat în rate de la bișnițari. În primele nopți după ce mi l-am cumpărat, mă trezeam și mă asiguram că nu visasem doar, că e al meu!
          Înghețata de la nenea Katz, din centru...mmmm! Albaiulienii vechi o mai știu! Doamne, ce gust!!! Uneori îl mai simt cu papilele amintive.
          Bucuria reușitei la atingerea pentru prima dată a vîrfului unei stânci. La propriu. O mare satisfacție interioară. Cu multiple semnificații pentru atunci și pentru viitorul ce avea să vină.
          Se vorbește mult de fluturi în stomac. Fericit e cel ce știe ce înseamnă asta.  Eu, da!
          Cei mai frumoși crini pe care i-am primit vreodată au fost însoțiți de un simbol etern. Evident că mi-au fost oferiți cu florile în sus.
          Cel mai frumos dans al meu în doi, a fost un vals. Pluteam…        
          Senzații deosebite sunt cele oferite de aplauze. Iar de scrisori, de la cei care nu te cunosc decât după voce, iar tu deloc…
         Oooh! Și cele de la admiratorii din tinerețe… Locuiam la etajul trei. Uneori coboram la cutia poștală de zeci de ori pe zi. Stăteam ca o mușcată-n geam și pândeam poștășița. Iar când o zăream, zburam peste câte trei-patru-cinci trepte odată! Le citeam pe nerăsuflate. Și-apoi le reciteam și re-reciteam… Le numerotam și le legam cu panglici satinate.
         E chiar așa de deplasat faptul că a existat o vreme când dormeam cu tricoul lui sub pernă?! J
Reușite. Examene. Felicitări. Premii.
          Ați trăit vreodată sentimentul că vrei să treacă timpul mai repede, ca să te întorci acolo unde îți place? Sunt convinsă că, da! Dar să simți asta pentru serviciul tău? E maaare lucru! Să trăiești pentru a munci, nu să muncești pentru a trăi…
          Să fii luat cu “japca”… legat la ochi și plimbat aiurea cu mașina, astfel încât să pierzi șirul străzilor. Și-apoi să constați că prietenii tăi aflați la un loc, te așteaptă cu căte o floare, să-ți ureze cel mai frumos “La mulți ani”, de ziua ta. Și tu n-ai avut nici cea mai mică urmă de intuiție. Asta da, petrecere surpriză! Ăștia da, prieteni!
           Să colinzi dealuri, văi și cărări de munte. Să asculți gândurile cascadei, și ale lemnelor din sobă. Să închini în cinstea prieteniei. Cu ei. Dragii de ei.
           S-o văd dansând este marea mea bucurie. Și marea ei pasiune. Văd doar suflet, lumină, zâmbet, ritm și unduire.
Aerul. Soarele. Norii. Iarba. Florile. Un copac. Un zâmbet. O melodie.
O bomboană. Un biscuite. O măslină.
Aud. Văd. Miros. Merg. Simt. Iubesc.
Toate fac parte din milionul acela…

 https://www.catchy.ro/milionul/104618