Am un milion de
motive să fiu mulțumită. Chiar dacă probleme sunt... o mie! Un milion e mai
mare decât o mie!
Îmi place să trăiesc din amintiri și
de-aceea mă întorc de multe ori în timp. Și nu mă opresc decât acolo unde mă
bucur. Pe cele care mă tulbură, le evit.
De ce să-mi fac singură rău?!
Am trăit și am simțit de toate. Știu
ce este bucuria. Știu ce sunt necazurile. Am plâns de fericire, dar și de
disperare. Cunosc agonia, dar și
extazul. Am trăit succesul. Și umilința. Am iubit profund, intens și adevărat.
Am simțit că am fost iubită. Am prieteni adevărați, alături de care am râs cu
lacrimi și pe al căror umăr am plâns fără rețineri.
Dulce. Sărat. Amar.
Picant.
După douăzeci de ani....mă bucur în
tăcere amintindu-mi momentul în care un coleg mi-a lipit pe unul dintre
gulerele cămășii ce o purtam, o mică etichetă pe care scrisese „NEPREȚUITĂ”.
“E roz ca un peștișor!”. Au fost primele cuvinte pe care le-am
auzit în calitate de mamă. Ce momente! Și-apoi primul ei cuvânt. Primul pas.
Prima serbare. Primul examen.
Ador
să-mi amintesc cum alergam în ploaia torențială a unei veri, în șir indian,
luptându-ne cu vegetația îngreunată de stropii mari. Ne simțeam la tropice.
Noi, cei mari ai taberei de la Snagov…
Un
sărut furat pe neașteptate de cel mai popular și drăguț băiat…hmmm!
Treningul
meu gri cu imprimeul “SUA”, cumpărat
în rate de la bișnițari. În primele nopți după ce mi l-am cumpărat, mă trezeam
și mă asiguram că nu visasem doar, că e al meu!
Înghețata de la nenea Katz, din
centru...mmmm! Albaiulienii vechi o mai știu! Doamne, ce gust!!! Uneori îl mai
simt cu papilele amintive.
Bucuria
reușitei la atingerea pentru prima dată a vîrfului unei stânci. La propriu. O
mare satisfacție interioară. Cu multiple semnificații pentru atunci și pentru
viitorul ce avea să vină.
Se vorbește mult de fluturi în
stomac. Fericit e cel ce știe ce înseamnă asta.
Eu, da!
Cei
mai frumoși crini pe care i-am primit vreodată au fost însoțiți de un simbol
etern. Evident că mi-au fost oferiți cu florile în sus.
Cel mai frumos dans al meu în doi, a
fost un vals. Pluteam…
Senzații deosebite sunt cele oferite
de aplauze. Iar de scrisori, de la cei care nu te cunosc decât după voce, iar
tu deloc…
Oooh! Și cele de la admiratorii din
tinerețe… Locuiam la etajul trei. Uneori coboram la cutia poștală de zeci de
ori pe zi. Stăteam ca o mușcată-n geam și pândeam poștășița. Iar când o zăream,
zburam peste câte trei-patru-cinci trepte odată! Le citeam pe nerăsuflate.
Și-apoi le reciteam și re-reciteam… Le numerotam și le legam cu panglici
satinate.
E chiar așa de deplasat faptul că a
existat o vreme când dormeam cu tricoul lui sub pernă?! J
Reușite. Examene.
Felicitări. Premii.
Ați
trăit vreodată sentimentul că vrei să treacă timpul mai repede, ca să te
întorci acolo unde îți place? Sunt convinsă că, da! Dar să simți asta pentru
serviciul tău? E maaare lucru! Să trăiești pentru a munci, nu să muncești
pentru a trăi…
Să fii luat cu “japca”… legat la ochi și plimbat aiurea
cu mașina, astfel încât să pierzi șirul străzilor. Și-apoi să constați că
prietenii tăi aflați la un loc, te așteaptă cu căte o floare, să-ți ureze cel
mai frumos “La mulți
ani”, de ziua ta. Și tu n-ai avut nici cea mai mică urmă de intuiție. Asta da,
petrecere surpriză! Ăștia da, prieteni!
Să colinzi dealuri, văi și cărări de
munte. Să asculți gândurile cascadei, și ale lemnelor din sobă. Să închini în
cinstea prieteniei. Cu ei. Dragii de ei.
S-o văd dansând este marea mea
bucurie. Și
marea ei pasiune. Văd doar suflet, lumină, zâmbet, ritm și unduire.
Aerul. Soarele. Norii.
Iarba. Florile. Un copac. Un zâmbet. O melodie.
O bomboană. Un
biscuite. O măslină.
Aud. Văd. Miros. Merg. Simt.
Iubesc.
Toate fac parte din
milionul acela…
https://www.catchy.ro/milionul/104618