Și ce dacă ?! 15.11.2016

Și ce dacă una spune și alta face? 
Și ce dacă niciodată nu ajunge la timp?
Și ce dacă postează zeci de selfie-uri făcute în diverse băi?
Și ce dacă fumează pe stradă?
Și ce dacă râde atât de zgomotos?
Și ce dacă a mers la nuntă îmbrăcată în alb, privilegiul miresei?
Și ce dacă are buze imense, cărnoase și imobile?
Și ce dacă aruncă pe stradă ambalajul din care tocmai și-a scos batonul fitness?
Și ce dacă poate concura cu un birjar la limbaj?
...
Chiar așa! Și ce dacă?! Fiecare e liber să trăiască așa cum consideră.

FURIILE - Magna Nemesis - 17 -18.09.2016 Dac Fest Măgura Uroiului

Ele sunt FURIILE, fiicele Pământului și ale Întunericului. Răzbunare. Neliniște. Gelozie. Roșu. Și Negru.

Sunt răzbunătoarele celui care a păcătuit… Hărțuiesc și chiar îl rănesc pe păcătos, dar fără a avea voie să-l ucidă. Îl zăpăcesc, îl înnebunesc, până uneori acesta ajunge să se sinucidă. Negru.

Aici, Dareos este “jucăria” lor. Acesta fusese obligat de stăpânul său, să lupte chiar cu fratele lui, Uwald. Același sânge. Roșu. Două trupuri născute din aceeași mamă și o luptă pe viață și pe moarte. Negru.

În final, Uwald este învins. Dareos încărcat de mustrări de conștiință. Joaca, dansul și râsetele furiilor îl innebunesc de tot și-l aduc în pragul disperării. Și al sinuciderii. Sânge. Roșu.

Misiunea lor a fost îndeplinită cu satisfacție. Diabolic.

Magna Nemesis la Festivalul Dac Fest 2016. Măgura Uroiului.

Percepții 23.08.2016

             

            Aștept cu nerăbdare week-endul. O rază de soare jucăușă până la obraznicie, îmi pătrunde întodeauna printre gene. Și-apoi marele răsfăț cu care mă  întălnesc doar sâmbăta și duminica: cea mai bună și tihnită cafea, cele mai subțiri și slabe țigări și singura navigare la care am acces. Catchy. Buggle. Mirela Retegan. Candy Crush Saga. Catchy. Blog. Relaxareeee!!!

          Apoi, „out”! Lumină, culoare și aer. Mult aer. Și poate fără prea multe vorbe rostite. 

***

             Mi se încordează toți mușchii faciali și nu doar aceia și mi se agită toți neuronașii când percep pe unii (prea mulți) care cred că sunt mai masculi dacă folosesc limbajul trivial. Esența vieții lor este “să-și bage”; de scos, cred că nu o scot niciodată. Sau nu în acel mod.

***

            Mi se întunecă imaginea și parcă mi se termină aerul când văd cum se aruncă resturi și gunoaie oriunde, nicidecum unde le-ar fi locul.

***

              Îmi plac fetele/femeile. Cât mai naturale. Dar și cele aranjate. Cu bun gust. Ce înseamnă bun gust? Cine-l definește ? Dex-ul spune: distincție, eleganță, rafinament. Dar nu este chiar peste tot. Unele persoane se nasc cu el; altele îl  învață. Sau lipsește.

Îmi plac fetele finuțe, feminine, misterioase. Cu fustițe diafane, sau cu rochițe mulate ce mângâie trupul. Obligatoriu cu limbaj cuminte, din gurița nebotoxată sau nehialurionizată.

Și totuși îmi plac și cele mai …băiețoase. Cu părul scurt dar bine tuns și aranjat. Cu fustiță de tulle și bocanci sau teniși/bascheți. Cu pantaloni skinny, lungi, largi, scurți, trei sferturi, sau cum or fi. Curați. Obligatoriu cu limbaj controlat.

Și nu cred că nu e voie să admiri ce e frumos. Posibil însă să fie interzis să spui asta, sau chiar să privești. Și-atunci e urât. Nici să admiri ceva frumos să nu ai voie?

***

Nu mă zori să dau răspunsuri. Nu va fi cel care ar trebui să fie. Nu întotdeauna albul e alb și negrul - negru. Cred în puterea și magia timpului.

***

Când vii să-mi oferi flori, c-or fi cele pe care le prefer (și ar fi bine să le știi) sau altele, neapărat să mi le dai cu florile în sus și tijele în jos. Rezistă totul mai mult! (ca și coafura). 

Pfff! Obositor! Atâtea direcții. Ajunge. Pauză!

„Nu ai Facebook, nu exiști!” - 31.07.2016

„Nu ai Facebook, nu exiști!” spune o vorbă din popor! J

Prieteni, poze, filmulețe, imagini, citate, gânduri, urări, articole și câte-n lună și în stele!

Dimineața la prima oră, în baie în cele câteva minute de stat în cel mai liniștit loc din casă, sau la cafeaua sorbită în bucătărie. Dai câteva like-uri. În mijlocul de transport (dacă nu cumva conduci!). Iarăși câteva like-uri. Unii au norocul să-și permită și la serviciu. De școală ce să mai vorbim! V-ați uitat vreodată pe o terasă plină? Numărați câți dintre cei aflați acolo butonează la telefon! 

Acum iarăși, cu isteria Pokemonii și Pikaciu-ii :)) Pentru ei se oare tunde iarba din Parcul „mare“, sâmbata dimineața de la 7:30 ?! : p.  Ce-ar fi dacă aș scoate pe FB în grupurile de vânzări-cumpărări o lenjerie de pat cu Pikaciu, (folosită ce-i drept…). M-aș îmbogăți? J Era să uit! Știați că deja există manea dedicată lor, nu? Cuuuum? Nuuu știiiți ??? !!! Inventată de unicul și singurul, doamnelor și domnilooooor: Costiiii de la Timișoaraaaa !!!! (la știri am văzut! J... pfff !!!)

Prietenii de pe FB. E ciudat să-ți fie prieteni, iar dacă pe stradă vi se intersectează drumurile îți evită privirea să nu fiți nevoiți să vă salutați. Dar tu îi știi viața socială, unde merge, ce mănâncă, ce-i place și ce nu; îi știi prietenii, familia, bucuriile și necazurile. Toate vacanțele, călătoriile, trupul în costum de baie ...

În rest, ok. Regăsești persoane, pe care altfel nu le-ai mai fi revăzut. Și te bucuri de-adevăratelea! 

Evenimente. Astea, da! Afli de ele. Iar dacă ai avut ghinionul să nu poți participa, măcar vezi, auzi, citești câte ceva din ceea ce ai ratat. 

Atât pentru azi, că deja e mâine! J Oare Pokemonii s-au dus la culcare? Nu pot verifica, telefonul meu nu suportă… E ceva mai trecut. Și nu sufăr pentru asta.

Sarea în bucate. 14.05.2016

Sufăr. Nu foarte tare, dar suficient cât să fiu cam indispusă. Am o “pedeapsă” (datorită și nu din cauză, pentru că totuși face bine), a unui tratament medical.  Nu am voie să mănânc nimic cu sare. Mi-a fugit gândul la povestea lui Ispirescu - “Sarea în bucate”. La o vârstă foarte fragedă cred că o iei așa cum ți se spune, fără a realiza cu adevărat de ce este mai valoroasă decât mierea și zahărul. E mai greu de înțeles.

Mi-aduc aminte, copilă fiind, cât de mult îmi doream să se inventeze pastile și să nu mai fie nevoie să mâncăm (!). Mă stresau bunicile de câte ori mă prindeau, cum că ce slabă și amărâtă sunt! Nu-mi plăcea să mănânc.  Iar astăzi aș mânca orice din frigider, fără mofturi.  Dar știu că nu mă va ține mult dorința asta, decât pe perioada interzisă, doar câteva zile. Cam ăsta ne e felul…

O să îmi canalizez atenția în orice alte direcții. De exemplu … la cârnăciorii picanți de casă făcuți de unul dintre Master Chef-ii trupei noastre – Radu. Pffff!!! Iar mâncare? J

Nu,  nu, glumeam! (aiurea! chiar mă gândeam acolo!) . Reluăm. Poate altă dată. Acum o să plec la cârnăciorii picanți. Și o să salivez până nu mai pot. Și o să gust. O dată. De două ori. De trei ori. Adjudecat.

Mâine dimineață , probabil nu o să mai am niciun rid pe față! J

Ei sunt eroi 08.05.2016

     A fost Festivalul Roman Apulum 2016 - ediția a IV-a.

Am spus “prezent” în fiecare zi. Evident că nu am reușit să prind tot. 

    Am studiat chipuri. Chipuri vesele, triste, plictisite, apatice, mândre sau supărate. Mă voi referi însă în continuare doar la eroii festivalului, la reenactori. Au fost peste 250. Fiecare a avut rolul său.

V-ați întrebat vreodată ce este dincolo de acea apariție? Cu chip de dac, roman, gladiator sau dansatoare? Fiecare dintre ei are familie. Are serviciu, sau încă școală. Are responsabilități, obligații și îndatoriri. Are sentimente. 

Se gândește cineva la ceea ce fac ei acolo, de bună voie și nesiliți de nimeni ? Poate că, de dragul evocării istoriei; din bucuria de a avea o legătură mai puternică cu orașul din inima țării, sau poate că de dragul cuiva de acolo. Și încă din alte ‘țâșpe’ motive.
V-ați gândit vreodată câte ore de pregătire, de antrenamente și de eforturi au la activ, fiecare? Cât frig și umezeală, câte transpirații și canicule rabdă? Cum e să porți ore întregi acele echipamente de aproximativ douăzeci de kilograme? Câte vânătăi, lovituri, răni, șlefuiri și lustruiri, dar și supărări, renunțări și reluări și... 

Nu pot fi contorizate.

     

 

 Azi a plouat cel mai tare, la un moment dat cu gheață. Dar ei au fost acolo. Sub tunete, fulgere și stropi imenși. Și-au făcut datoria până la capăt. 

Ei sunt eroi.
Asta cred eu că înseamnă pasiune. Pură.
 

Felicitări tuturor !