"Să nu laşi pe nimeni să te întâlnească fără să plece mai fericit!" (Maica Tereza)
Iubirea mea... 30.03.2014
Ştiu, pierd mult prea mult timp navigând pe internet şi mai ales pe facebook. Dar sunt atât de multe lucruri utile, frumoase, interesante, impresionante. Sunt multe pe care le-aş distribui şi redistribui...
Aş face un blog numai cu lucruri legate de ea - "Minunea ochilor mei". Fotografia alăturată o iubesc. Pentru că e o declaraţie a fiicei mele. Sunt ale ei şi picioruşele... :)
Astfel de lucruri mărunte îmi umplu sufletul!
Mofturi...?! 06.03.2014
Sunt o mofturoasă la
ceea ce citesc (şi nu numai !). Nu vreau să sune asta ca fiind spusă de o
persoană citită…pentru că nu sunt.
Sunt multe lucrări
ridicate în slăvi de critici şi cunoscători, care mie nu-mi plac! Nu le înţeleg
şi gata. Punct. Dacă aş îndrăzni să spun că niciodată nu m-a fermecat Eminescu
aşa cum ar fi trebuit după ce ne-a fost inoculat toată viaţa, mi-ar sări toată
lumea în cap?... Stiţi ceva? Nu mă interesează! Săriţi, dacă asta vă uşurează! (Minulescu şi Stănescu imi umplu sufletul!).
Doamne, câte opere pe
care le studiam în şcoală le citeam obligat-forţat, de câte zeci de ori
reciteam un paragraf că nu mă puteam aduna şi nu înţelegeam nimic (şi asta nu doar pentru că eram îndrăgostită sau sufeream
de aiureala vârstei!). Şi cu toate astea, trebuie să ne încurajăm copii să le citească
pentru că trebuie la şcoală! Pentru
că-şi vor îmbogăţi vocabularul şi imaginaţia! Pfui!… TREBUIE! Ce l-aş elimina
din vocabular!!!
M-am dus iarăşi cu
gândul la ceea ce povesteau Narcisa Suciu şi
fiica ei Daria despre învăţământul din Finlanda la ”România, te iubesc!”. În învăţământul
nostru s-au făcut mai multe schimbări decât în orice alt domeniu. De ce nu se
iau modele testate şi apreciate, cu rezultate concrete şi să se aplice? Cine, ce ar avea de pierdut?
De fapt nu asta voiam
să spun… De când cu facebook-ul ăsta… E de bine! Pentru că citesc mult din ceea
ce vreau. Ce nu, ignor! E şi de rău! Că nu mai joc decât astea două vieţi şi
gata! J
Am citit atâtea, scrise
de persoane simple ca mine, „no
name”!(limbaj criticat, ştiu!) sau de cunoscuţi deja. Lucruri sau gânduri care
m-au cucerit, m-au fermecat, în care m-am regăsit. De nenumărate ori mi-au dat lacrimile, de
bucurie, de emoţie, de durere…de ce-o fi fost! Da, ştiu, sunt o plângăcioasă!
Şi? deranjez cu ceva, pe cineva?!
Astăzi m-a impresionat postarea
de pe site-ul lui Teo. Cea cu eseul incredibil al unei eleve in simularea de
bacalaureat; şi răspunsul profesorului… Minunat!!!
La o privire fugară
peste text, câte semne de întrebare! Câte semne de exclamare! Poate că dacă ar
analiza un psiholog, ar spune ca autoarea e dusă…la plimbare. Şi ?! Deranjez pe
cineva??! ;)
Detalii 06.03.2014
A sosit momentul în care trebuie să-mi fac ordine în
gânduri. Nu-mi pot permite să mai plâng şi să mă întreb „de ce eu, de ce mie?!”.
Tocmai a venit pe lume
un nou membru al marii noastre familii! Să ne trăiască şi să fie sănătos! Motiv
de bucurie!!!
Suntem sănătoşi şi întregi toţi. Motiv de mulţumire! Trebuie să ştim să apreciem că toate simţurile noastre există.
Suntem înconjuraţi de cei dragi…chiar şi de la distanţă! Gândurile şi iubirea noastră comunică în permanenţă.
Toate celelalte sunt detalii…
Dacă gândesc aşa înseamnă că sunt superficială ?! Nu, nu cred… Înseamnă că sunt din nou la momentul în care mi-am făcut ordine în gânduri. În care îmi adun puterile să merg mai departe…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)