Scrisul e eliberare. De gânduri, de apăsări, de plăceri şi
neplăceri. Pentru mine. A trecut cam mult timp…
Nu-mi plac inelele pe degetele lui Bănica. Ştefan Bănică. Şi pe
ale bărbaţilor, în general. Îmi place fineţea lui Smiley, îl iubesc pe Bartoş
cu umorul lui cu tot şi ador spontaneitatea lui Teo. Trandafirii galbeni mă încântă
şi-mi amintesc de tata. Ca şi lăcrămioarele. La fel macii şi margaretele. Admir cel mai înstelat cer, care e
la Şureanu, precum şi prietenia şi devotamentul unor persoane dragi. Apreciez lucrurile bune şi frumoase şi oamenii minunaţi.
Îmi place să duc un lucru la bun sfârşit, pentru că nu suport
abandonul. De orice m-aş apuca, mi se pare normal să şi închei. Fredonează înainte
de culcare gama muzicală si opreşte-te înainte de ultima notă… Eu una, nu pot
adormi fără să o pun la locul ei şi pe aceea. Aşa cum azi noapte nu am putut
adormi până nu am reuşit să rezolv o problemă de clasa a patra, prin metoda
segmentelor! Matematica, evident. :)
“Nu mi se pare normal” sau “nu-i corect” sunt unele dintre
cele mai iritante expresii pe care le folosesc (după părerea unora). Se pare că
le spun prea des. Spun ce cred, în general, oricui şi oricând. Pentru că am
obosit să tac. Am obosit să mă supun unor reguli cu care nu sunt de acord, doar
pentru că aşa trebuie. Aş scoate expresia asta din vocabular şi din gândirea
tuturor!
Sunt vorbe fără înţeles pentru exterior ? Sau gânduri fără
noimă...
Cui ii pasă?!
Cui ii pasă?!