Gânduri. 20.09.2015

           Scrisul e eliberare. De gânduri, de apăsări, de plăceri şi neplăceri. Pentru mine. A trecut cam mult timp…
          Nu-mi plac inelele pe degetele lui Bănica. Ştefan Bănică. Şi pe ale bărbaţilor, în general. Îmi place fineţea lui Smiley, îl iubesc pe Bartoş cu umorul lui cu tot şi ador spontaneitatea lui Teo. Trandafirii galbeni mă încântă şi-mi amintesc de tata. Ca şi lăcrămioarele. La fel macii şi margaretele. Admir cel mai înstelat cer, care e la Şureanu, precum şi prietenia şi devotamentul unor persoane dragi. Apreciez lucrurile bune şi frumoase şi oamenii minunaţi.
            Îmi place să duc un lucru la bun sfârşit, pentru că nu suport abandonul. De orice m-aş apuca, mi se pare normal să şi închei. Fredonează înainte de culcare gama muzicală si opreşte-te înainte de ultima notă… Eu una, nu pot adormi fără să o pun la locul ei şi pe aceea. Aşa cum azi noapte nu am putut adormi până nu am reuşit să rezolv o problemă de clasa a patra, prin metoda segmentelor! Matematica, evident.  :)
           “Nu mi se pare normal” sau “nu-i corect” sunt unele dintre cele mai iritante expresii pe care le folosesc (după părerea unora). Se pare că le spun prea des. Spun ce cred, în general, oricui şi oricând. Pentru că am obosit să tac. Am obosit să mă supun unor reguli cu care nu sunt de acord, doar pentru că aşa trebuie. Aş scoate expresia asta din vocabular şi din gândirea tuturor!
              Sunt vorbe fără înţeles pentru exterior ? Sau gânduri fără noimă... 
Cui ii pasă?!