Conștiință 29.07.2014


Poate greșesc, poate îmi voi atrage dușmani, dar nu pot să nu-mi exprim părerea, pur personală, în ceea ce privește votul de joi al forurilor județene. Mă refer la două dintre proiecte:
1. Repartizarea sumei de 220 mii de euro pentru parohiile, bisericile și mănăstirile din județ.
2. Majorarea tarifelor la analizele și serviciile medicale la cerere.

Sunt ortodoxă prin alegerea părinților mei. Cred in Dumnezeu și mă rog Lui și-i mulțumesc.
DAR! Cred că este responsabilitatea fiecăruia dintre aleșii noștri să cugete profund. Pană joi. Dacă dorința de a se pune bine cu Cel de Sus, sau dorința de iertare a păcatelor și de eliberare a conștiinței încărcate, poate fi mai mare decât cea de a acționa în direcția în care cetățenii pot fi ajutați în mod concret. Un exemplu, minor: cei care merg la urgență au o problemă pentru care, de cele mai multe ori sunt nevoiți să aștepte ore întregi!!! Degeaba e acum frumos, curat și modern, dacă personalul este insuficient iar viteza de reacție si mentalitățile (sau metehnele!) sunt aceleași în cele mai multe dintre situații.

Cetățenii noștri sunt triști și îngândurați. Cetățenii noștri sunt bolnavi și săraci. Mărim tarifele la analize și servicii medicale, ca să ce?! Să moară cu zile? Ăsta este scopul ?! Scumpiri, majorări, îngrădiri, otrăviri! Exterminare, se numește!

Enescu....un nume mare! 08.07.2014


Mi-e sufletul mâhnit. Tocmai am aflat că un alt fost profesor a plecat la îngeri.
Revăd momente de atunci, deși a trecut parcă, o veșnicie. Am fost și eu elevă! În școala generală, mi-a fost dat să am parte de dascăli extrem de buni. Adevărați. Unul dintre ei era și domnul Ioan Enescu. Prima dată, geografie am învățat de la el. La orele sale ne captiva atenția în totalitate. Era o persoană impunătoare. Nu doar pentru că era directorul școlii. Sever, dar totul mergea strună. Un adevărat manager. Rezultatele elevilor erau foarte bune, chiar și la nivel național. În clasamentul pe municipiu, școala noastră avea un loc fruntaș: “eram generală 2“. Și eram tare mândri de “2”-ul nostru!
Mai mult, am fost colegă de clasă cu fiul lui. Avea o educație impecabilă. La fel și fiica sa, mai mică puțin decât noi. Îmi amintesc prima dată când am fost invitați la ei acasă de ziua lui Dan. Domn’ director, atunci, nu a mai fost decât tatăl colegului nostru. Foarte amabil, atent și glumeț.
Nu doar eu, ci mulți alți foști elevi, vă spun - Drum bun către îngeri, “domn’ director”! - Cu o lacrimă și-o floare!

Așa DA! 06.07.2014



Astăzi am auzit ceva ce mi-a mers la suflet. Și dacă mă gândesc bine, nu-i decât un lucru firesc și normal.
Îmi spunea o prietenă că a fost ieri la piața agroalimentară din Cetate. Mai exact și la măcelăria de acolo, administrată de un italian. Chiar el servea. A cerut să-i taie o bucățică dintr-un ciolan cu os. Ideea este că în momentul în care i-a tăiat bucata, osul s-a sfărâmat… Surpriză! El însuși nefiind mulțumit de acest lucru, nu i-a mai vândut doamnei bucata tăiata, cerându-și scuze! Prietena mea, vorbind apoi și cu o vânzătoare de acolo și cu alți clienți, a ajuns la concluzia că acesta este felul lui de a fi, cu toată lumea. Dacă produsele nu sunt la calitate maximă, astfel încât să le poată folosi el însuși cu toată încrederea, NU vinde!!! 
Câți dintre cei pe care-i știți (indiferent de ce ar vinde) ar fi procedat așa? 
Cu siguranță am să merg și eu acolo să-mi fac cumpărăturile! 

Nu am nimic cu nicio nație. Nu mă incântă în mod special și nu detest niciuna! Cu toate astea mă gândesc, oare de ce nu învățăm să luăm numai ce e bun de la alții? C-or fi ei nemți, italieni, turci, ruși, mozambicani sau orice alt neam!
Acel măcelar știe să-și respecte semenii. Acel comerciant știe să-ți atragă clienți. Acel om știe sa te facă să te simți om.