Astăzi am auzit ceva ce mi-a mers la suflet. Și dacă mă gândesc bine, nu-i decât un lucru
firesc și normal.
Îmi spunea o prietenă că
a fost ieri la piața agroalimentară din Cetate. Mai exact și la măcelăria de
acolo, administrată de un italian. Chiar el servea. A cerut să-i taie o bucățică
dintr-un ciolan cu os. Ideea
este că în momentul în care i-a tăiat bucata, osul s-a sfărâmat… Surpriză! El însuși
nefiind mulțumit de acest lucru, nu i-a mai vândut doamnei bucata tăiata, cerându-și
scuze! Prietena mea, vorbind apoi și cu o vânzătoare de acolo și cu alți clienți,
a ajuns la concluzia că acesta este felul lui de a fi, cu toată lumea. Dacă produsele nu sunt
la calitate maximă, astfel încât să le poată folosi el însuși cu toată încrederea,
NU vinde!!!
Câți dintre cei pe care-i știți (indiferent de ce ar vinde) ar fi
procedat așa?
Cu siguranță am să merg
și eu acolo să-mi fac cumpărăturile!
Nu am nimic cu nicio nație.
Nu mă incântă în mod special și nu detest niciuna! Cu toate astea mă gândesc,
oare de ce nu învățăm să luăm numai ce e bun de la alții? C-or fi ei nemți, italieni,
turci, ruși, mozambicani sau orice alt neam!
Acel măcelar știe să-și
respecte semenii. Acel comerciant știe să-ți atragă clienți. Acel om știe sa te
facă să te simți om.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aşa cred eu... Tu?