Oameni frumoși!..... Oltencuța 24.06.2014

În urmă cu câțiva ani am făcut un curs de “formator de formator”. Mi-a plăcut foarte mult. Deși plecasem inițial de la ideea de a obține o calificare în plus, am ajuns să aștept cu nerăbdare fiecare zi de curs. M-am simțit elevă din nou. Era o diferență totuși, față de vremurile în care am fost cu adevărat elevă. Aveam dreptul și curajul să spunem mult mai multe, ni se ascultau ideile și părerile proprii. Am învățat câte ceva din experiența de viață și cea profesională a fiecăruia din cei prezenți.

Am cunoscut persoane foarte interesante și plăcute. Cel mai mult mi-a reținut atenția o domnișoară. O alintam „Oltencuța” (evident era olteancă).  Atât de naturală, de spontană și de frumoasă!  Mă fascina efectiv însă, atunci când ajungeam la subiectul ei favorit: persoanele vârstnice. Nu cred că am mai întâlnit pe cineva să vorbească cu atâta drag de ele. A lucrat o perioadă într-un astfel de cămin, parcă în București. De la fiecare, spunea ea, a învățat câte ceva, chiar dacă unii dintre ei erau înceți, uituci, deja neputincioși sau cu mintea aflată între vis și realitate. M-a surprins însă lumina de pe chipul ei. O lumină pe care o avea doar atunci când vorbea despre acest subiect. Emana căldură și înțelegere față de aceștia, prin toți porii! Imposibil de trecut ușor cu vederea. O adevărată încântare să vezi că există astfel de suflete. Adevărate!

Știu că se mutase la noi, în Ardeal și și-a făcut o familie aici. A avut nunta la care a visat. Nu mai știu acum altceva de ea, dar mi-aș dori atât de mult să fi ajuns să muncească tot în acest domeniu. Ar fi păcat să se risipească în alte direcții un astfel de OM, atât de dedicat pasiunii sale. Pentru că, pentru ea nu ar fi doar un serviciu. Ar fi un mod de viață. Să împartă iubire, înțelegere, răbdare și să primească, la fel!
De-atunci îmi plac și mai mult numele ei - IRINA-GEORGIANA.