Cred în asta..... 08.06.2014

Tot mai des în ultima perioadă intru în polemici. Nu cu oricine. În mediul meu, în care mă simt bine, în care mă simt EU! Cu prietenii mei, dragii de ei... Punem multă pasiune în discuţiile noastre. Şi-i iubesc mai mult şi mai mult în fiecare zi.

Îmi plac provocările şi parcă cel mai mult atunci când sunt contra valului... Mi s-a întâmplat de câteva ori chiar să mă "turez" la maxim. Sunt sentimente şi idei, gânduri şi judecăţi pe care nu mi le poate schimba nimeni şi nimic. Probabil pentru că am crescut cu acest spirit şi cred cu adevărat în el. Asta nu înseamnă că atunci când cineva are dreptate, nu recunosc.

Ştiu, sunt idealistă. Dar nu e toxic. Şi e dreptul meu să fiu aşa. Aşadar, dragii mei dragi, vă iubesc şi vă respect alegerile, dar nu putem gândi întotdeauna la fel! Şi rămân fidelă spiritului în care am fost crescută; sunt mândră că sunt româncă, chiar dacă nu am niciun merit pentru asta; sunt mândră când românii mei au realizări. Sunt mândră de valorile româneşti. Evident că mi-este ruşine atunci când un român de-al meu face lucruri iremisibile. Însă nu astea definesc o naţiune. Peste tot în lumea asta există "uscături". Iar faptul că cei de acolo de sus (de la conducere) care sunt tot români, nu fac ceea ce ne dorim şi suferim din cauza asta, nu cred că-mi poate ştirbi mândria de a fi româncă şi mai ales ardeleancă. E drept şi că doare rău atunci când constat că în momentele în care este necesar să fim mai uniţi, ne dăm răniţi şi nu ne implicăm. Cu toate astea iubesc România! Da! Sunt o patrioată! Şi dacă e necesar, îmi dau viaţa pentru ea! Eroic! Visul meu ascuns...

Comentează cineva? Mă puteţi contra, combate sau ce mai vreţi voi! Nu oblig pe nimeni să gândească aşa ca mine! E dreptul vostru, dar şi al meu de a-mi exprima şi susţine părerea. În felul meu.

P.S. Mi-a plăcut ce am citit aici. Aşa...ca fapt divers!
http://carmenplesea.blogspot.ro/2012/10/motive-pentru-fi-mandri-de-noi-si-de.html