Ești iubibilă, mângâibilă, alintabilă, giugiulibilă, răsfățabilă, ciuciuribilă…
Aceste cuvinte… ne place! Nu ne doare!
Jocuri de litere și de cuvinte. Admir mințile care scot la iveală atâtea surprize lingvistice, chiar dacă nu există cu adevărat. Sună într-un anume fel, mai colorat parcă! Totuși am o nedumerire: „ciuciuribilă” de la ce vine? În DEX, dacă iau doar rădăcina cuvântului, explicațiile sunt uluitoare! Sau, doar mie mi se par așa? Hmmm ...
Îmi place iubirea. Cui nu-i place?! Dar până la a spune unei imense mase de oameni „Vă iubeeeeesc!”, Mi se pare cale lungă! În ultimii ani, marea majoritate a artiștilor, interpreților, cântăreților, cunoscuți și mai ales mai puțin cunoscuți după declarații dragostea la scenă deschisă. Să fim serioși! Ei iubesc publicul pentru aplauzele și ovațiile lui. Chiar trebuie să facă astfel de declarații ?! Se aruncă prea des și prea ușor cu aceste cuvinte, ajungând să-și piardă valoarea.
Și eu iubesc. Familia și prietenii. Aerul. Lumina. Muzica, florile și culorile. Respectul, înțelegerea și emoția. Modestia, blândețea și speranța. Demnitatea și curajul, conștiința și loialitatea. Zâmbetul. Și încă multe altele… însă fără să trec peste poezia "minulesciană" - Zâmbește.
S-asculți cum lumea te bârfește Atunci, ascultă sfatul meu ... Zâmbește!