Mi-e sufletul mâhnit. Tocmai am aflat că un alt fost profesor a plecat la îngeri.
Revăd momente de atunci, deși a trecut parcă, o veșnicie. Am fost și eu elevă! În școala generală, mi-a fost dat să am parte de dascăli extrem de buni. Adevărați. Unul dintre ei era și domnul Ioan Enescu. Prima dată, geografie am învățat de la el. La orele sale ne captiva atenția în totalitate. Era o persoană impunătoare. Nu doar pentru că era directorul școlii. Sever, dar totul mergea strună. Un adevărat manager. Rezultatele elevilor erau foarte bune, chiar și la nivel național. În clasamentul pe municipiu, școala noastră avea un loc fruntaș: “eram generală 2“. Și eram tare mândri de “2”-ul nostru!
Mai mult, am fost colegă de clasă cu fiul lui. Avea o educație impecabilă. La fel și fiica sa, mai mică puțin decât noi. Îmi amintesc prima dată când am fost invitați la ei acasă de ziua lui Dan. Domn’ director, atunci, nu a mai fost decât tatăl colegului nostru. Foarte amabil, atent și glumeț.
Nu doar eu, ci mulți alți foști elevi, vă spun - Drum bun către îngeri, “domn’ director”! - Cu o lacrimă și-o floare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aşa cred eu... Tu?