Chiar şi dacă simţeai că ţi s-au cam înecat corabiile, nu poţi să nu vezi colacul de salvare! Imposibil! Şi mai ales, nu poti să nu-ţi doreşti instinctiv să te salvezi!
Poţi trece pe lângă ei, tineret-mândria ţării, fără a încerca, involuntar să înaintezi încercând să ţii pasul cu ei? Sau să dai măcar puţin din cap în acelaşi ritm? Poţi trece fără să simţi că ţi se umple sufletul de lumină, căldură şi bucurie? Poţi trece fără să uiţi că nu mai ai vârsta lor?
Mi-aduc aminte cu drag de perioadele în care atunci când aşteptam să ne cazăm în Costineşti vedeam deviza staţiunii :"Azi toată lumea râde, cântă şi dansează"! O căutam cu privirea de fiecare dată. Era o confirmare a ceea ce urma. Se consideră plagiat? Mă condamnă cineva? Cui ii pasă?! Pentru că aici, toată lumea râde, cântă şi dansează!!!
Mulţumim, Marius Moga!!! Mulţumim că n-ai uitat de unde ai plecat! Mulţumim că faci posibilă această Mare Gălăgie în oraşul TĂU şi al nostru! Mulţumim că ai gândit cu sufletul!
"Fă, fă tot ce poţi Ca ceilalţi să-ţi dea dragoste"...
TU, ai făcut deja!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aşa cred eu... Tu?