Mă temeam de poezii. La lucrări şi examene. Ce atâtea discuţii şi analize din o mie de unghiuri?! Eu nu vedeam aşa cum vedea autorul sau profesorul. De multe ori vedeam altfel, dar nu am avut curajul să o spun niciodată. Pentru că aşa am fost educaţi în acea perioadă. Să spunem doar ceea ce trebuie. Mă tem parcă şi acum. Dar simt că trebuie să mă eliberez.
Nu cred că am avut curajul să o fac şi pentru că aş fi trecut ca fiind o persoană insensibilă şi redusă. Mi-a dat curaj o mică discuţie cu Lucică, un elev ce are bacul în curând. Am încercat să mă întorc în trecut. Parcă au trecut o mie de ani şi parcă a fost ieri!
Au fost multe perioade în care la şcoală invăţam doar pentru că ne dădea profu' sau profa lucrare anunţată, sau pentru că aveam nevoie de notă. Nu multe lucruri şi materii mi se păreau interesante. Am trecut peste unele lecţii ca gâsca pe apă. Multora nu le vedeam rostul. Dar acum, îmi pare rău! Mi-ar fi plăcut să ştiu mai multe din fizică. Sau chimie. Nu mai vorbesc de istorie şi geografie. Şi nu doar astea. Există momente în viaţă în care trebuie să tac în anumite împrejurări, sau pur si simplu să dau din cap aprobativ ca să nu-şi dea seama ceilalţi că de fapt nu cunosc prea bine acel subiect.Neştiinţa doare. Şi încerc să mă fofilez. Şi nu-mi place asta! Chiar dacă nu e prea târziu e mult mai greu acum. Nu mai este atâta timp pentru citit, pentru căutat. Îmi vine în minte expresia "toate la timpul lor".
Să revin la poezii, că iar am luat-o pe câmpii! Nu vreau să fiu înţeleasă greşit. Există persoane care gândesc extrem de profund. Analizează şi-apoi se exprimă. Uneori pe placul si întelesul meu, alteori pe placul şi întelesul altora. Îi respect şi apreciez pe toţi cei capabili să facă asta, indiferent dacă sunt de acord sau nu cu viziunea lor.
Ştiu că toate au rolul lor. Doar că uneori realizăm asta mai puţin, în momentul în care ni se cere ceva. Toate sunt cu bătaie lungă. Sunt lucruri pe care nu le poţi întelege atunci, decât mult mai târziu. Sau poate niciodată. Vorbesc doar pentru mine şi pentru cei ca mine, nu de cei care au fost şi sunt altfel. Nu putem gândi toţi la fel. Este în firea omului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aşa cred eu... Tu?