Am avut parte de aprecieri şi vorbe frumoase. De bucurii şi necazuri. Împliniri şi nereuşite. Nimic nou sau deosebit. Ca toată lumea.
De prieteni buni şi foarte buni. Adevăraţi. Aici, nu ca toată lumea! ;) Şi-s taaaare mândră de asta!!! (chiar dacă nu am niciun merit pentru asta, vorba unui drag prieten).
Am întâlnit dragostea, dar şi iubirea. Cea caldă şi-apoi fierbinte, cu "bubbles" şi artificii. Apăsătoare şi rebelă. Cu lacrimi, dor şi durere. Cea care cred că o-ntâlneşti odată-n viaţă. Imposibil să o mai întâlnesc, din mai multe motive, neimportante acum şi aici.
Am avut perioade frumoase în viaţa profesională. Radioul a fost viaţa mea. Şi nimic nu a reuşit să-l întreacă.
Nenumărate satisfacţii interioare pentru lucrul bine făcut şi până la capăt.
Am respectat cu sfinţenie învăţămintele lui tata, extrem de importante pentru mine. Toţi cei ce l-au cunoscut o sa-l regăsească în următoarele cuvinte: " Omenia nu se vinde şi nu se cumpără!".
Am trecut şi prin cel mai trist moment, cel în care el, TATA ne-a părăsit pentru totdeauna.
Şi...am ajuns şi la coşmarul vieţii mele. Ceea ce trăiesc de trei ani încoace este...un vis urât din care mai sper încă să mă trezesc şi să realizez că de fapt e totul bine... De ce s-a ajuns aici? De ce eu? De ce mie?... Caut explicaţii mereu. Naivitatea şi docilitatea. Cred că astea sunt "calităţile" de care aş fi vrut să nu beneficiez nici măcar unu la sută!!!
Cu toate astea, nu urăsc pe nimeni. Pentru nimic, niciodată...Cea mai importantă realizare ştiu că e EA - minunea ochilor mei. Pentru ea pot şi trebuie să merg mai departe. Cu capul sus! Sunt puternică. Am sufletul şi conştiinţa curate.
"E şi mâine o zi!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aşa cred eu... Tu?