Am trăit o minune! 25.09.2013

Am trăit o minune! Astăzi. În faţă la Bosfor în M-uri. Dacă aş fi speculantă aş putea face şi-un ban cinstit, sau o shaorma gratis. Pentru că-s fată bună şi modestă mă mulţumesc cu o porţie mare de cartofi prăjiţi (pentru reclama facută!), pe care o s-o cedez ei, minunii ochilor mei, care e fan. Mergeam către liceu. Exact în faţa Bosforului o mogăldeaţă mică, (să fi tot avut între doi şi trei anişori) a venit glonţ către mine. Mi-a înconjurat picioarele (undeva în jurul genunchilor) şi şi-a ascuns faţa în ei. Am înmărmurit. Am reuşit să mă dezmeticesc şi să îngaim “ scumpa mea… “ . Încetişor m-am desprins din îmbrăţişarea-i şi m-am lăsat în jos. Atunci şi-a încolăcit mânuţele în jurul gâtului meu. Mă strângea tare şi din suflet. Cu căldura şi candoarea unui copil. M-am topit. Când i-am şoptit la urechiuşă “ hai, să-ţi văd ochişorii!” a slăbit strânsoarea şi s-a dat un pas înapoi. S-a uitat la mine şmechereşte, semn că a înţeles perfect ce am spus. Ba, chiar a clipit ca în desene animate!!! Evident că i-am admirat cu voce tare minunaţii ochişori , moment în care s-a repezit şi m-a pupat pe obraz. Pe cel drept. Doaaamne, ce comoară!!! În momentul în care ne strângeam în braţe l-a auzit pe tatăl ei, aflat la doi paşi, care a chemat-o la cartofi prăjiţi, (de la Bosfor). A ţâşnit. La fel cum venise. Am mai fost capabilă să spun doar “Să vă trăiască !”. Apoi am plecat, uitându-mă în urmă la ea. Mânca cu o poftă de copil, cartofi prăjiţi (evident, de la Bosfor!) Un copil, o minune !!! Care mi-a umplut sufletul şi mi-a luminat calea… Nu doar pentru azi, pentru mult timp de acum înainte…