Nu ştiu cum va trece această noapte. Sunt emoţionată. Retrăiesc senzaţii şi momente. Mâine începe şcoala!!!
Cu atât mai mult că e o nouă mare etapă din viaţă. Mulţi spun că e cea mai importantă! Subscriu!
Dar acum, nu a mea. A ei. A luminii ochilor mei.
Există clipe care se repetă. În sufletele şi minţile noastre. De fapt, pentru a mia oara îmi spun că-n interior suntem la fel ca acum zece, douăzeci şi chiar mai mulţi ani. Păcat că exteriorul spune altceva! Contează asta? Nuuu… Deloc! Pentru că… mâine începe şcoala!!!
15.09.2013
A trecut şi “prima zi de şcoală”. Impresiile despre noutatea acestei etape se schimbă în fiecare zi. Fiecare profesor işi arată (mai mult sau mai puţin) importanţa materiei pe care o predă şi pretenţiile sale. E multă dezamăgire în sufleţelul ei de bobocel. O încurajez mereu: “Cum au trecut atâtea generaţii prin asta, treci şi tu, mami!”
Azi am fost din nou la “liceul meu”. Pentru prima dată la o şedinţă, în altă calitate, cea de părinte.
Când am intrat, parcă îmi tremurau genunchii. Păşeam nesigur. Mă simţeam Alice in “Ţara minunilor”.
Culoarele nu mai sunt la fel de mari, dar sunt … altfel. Îmi place mult faptul că apare peste tot anul 1919. E normal să ştie absolut fiecare elev că atunci a fost fondat.
Atâtea amintiri!!! Şi cu cât drag îmi amintesc de ai mei, de profesorii mei. Chiar dacă atunci consideram că unii mă chinuiau. De atâtea ori am tremurat, auzindu-mi inima în gât, şoptindu-mi în gând : “Doamne ajută să nu m-asculte azi! Pentru ora viitoare chiar-chiar învăţ! “ Mare parte dintre ei şi-au lăsat amprenta în sufletul şi mintea mea. Recunoştinţă eternă! Traian Pătrăşcanu, Marin Roşca, Dumitru Baltă, Dan Păcală, Nicolae Muntean, Maria Cartog, Maria Andron… şi atâţia alţii!!! Mii de mulţumiri! Pentru aici sau pentru dincolo…
Sau, cum aş putea să-mi uit draga mea uniformă ??!! Cordeluţa şi băscuţa pusă pe cap doar la colţul şcolii… Le-am purtat cu mare drag şi la întâlnirile de zece, douăzeci şi douăzeci şi cinci de ani. Dacă va mai intra pe mine o voi purta şi la cea de treizeci…. Şi sper (că cine mă poate opri) că şi la următoarele!
Acum e altfel… Converse, Vans, Zara, …hmmm!!! Mă bucur că am trăit ACELE vremuri.
Mi-ar fi plăcut să mă pot transforma într-un semn de carte. Din muuulte şi nebănuite motive…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aşa cred eu... Tu?