Ar trebui... 13.09.2012

Ar trebui să învăţăm să ne bucuram mai mult de ceea ce avem în jur, în fiecare secundă a vieţii noastre. Am învăţat asta doar după ce am ajuns să jinduiesc după acele momente. Mi-e dor să mă trezesc, să mă întind şi să mă bucur că şi azi e soare afară… Să merg către serviciu şi să văd persoane familiare parcă, după prezenţa cărora să ştiu dacă sunt sau nu în întârziere… Mi-e dor să-mi mănânc acelaşi sandwich în pauza de masă (cu unsoare şi castraveţi muraţi!), care uneori mă făcea să simt că eram sătula înainte de a-l mânca... Mi-e dor să ascult indiferentă aceleaşi subiecte iritante, despre cât este zahărul la magazinul cutare, sau că sunt ouă mai ieftine la colţ… Mi-e dor să pot citi încântată o carte, să mă bucur de fiecare pagină şi să trăiesc senzaţia de regret că mai am doar puţin din ea şi se termină curând… Mi-e dor de vremurile în care ascultam muzică şi când mă uitam la un film şi când mâncam şi când mă îmbrăcam; chiar şi când dormeam, fără să mi se pară obositor… Şi Doamne!… de câte lucruri mărunte şi neobservate atunci, îmi este dor acum… Am obosit. Sunt prea multe probleme… Dor cu adevarat ! (dor de la durere). Nu se termină una şi vin altele, parca ar folosi MLM! Îmi spun mereu că sunt puternică şi le pot duce, dar uneori îmi vine să fug pe Mamut şi să ţip! Poate că m-aş elibera (ca-n desenele animate din dulcea copilărie…). Mă întreb dacă voi mai avea parte de acea linişte sufletească… să mă bucur de un “buna dimineaţa!” spus de vecina, sau de mireasma unei flori… De ce eu?!... De ce mie?! Ar trebui să învăţăm să ne bucurăm mai mult de ceea ce avem în jur, în fiecare secundă a vieţii noastre… Că suntem sănătoşi cu toţii, că cei dragi care ne-au mai rămas sunt lângă noi şi ne iubesc necondiţionat; că avem încă prieteni care ne-au dovedit că le pasă şi ne sunt alături mai mult decât am îndrăznit să sperăm vreodată şi să le mulţumim că există...