De curând, o bună prietenă mi-a dat o lecţie la care, recunosc
cu toată sinceritatea, nu m-am gândit până acum.
Îi povesteam cu năduf despre o fază, care m-a mâhnit profund, pe
care o surprinsesem între o mamă şi fiul ei, pe stradă. Cred că fiul avea vreo
10-12 ani. Era tare obraznic cu ea, mergea la ceva distanţă şi îi arunca vorbe
peste umăr, foarte ofuscat. Aş fi vrut să trec neobservată de mama lui cu care
mă cunoşteam, dar nu aveam cum. Au urmat şi alte faze jenante şi pentru ea, şi
pentru mine. La un moment dat, chiar a îmbrâncit-o puţin. Şi astfel, vorbind cu
prietena mea, îmi manifestam dezaprobarea faţă de comportamentul acelui copil.
Iar ea mi-a spus:
– Nu e aşa, draga mea! Nu copilul e vinovat. Părinţii sunt.
Copilul vine pe lumea asta pur. El se dezvoltă şi învaţă din tot ceea ce vede
şi aude în jurul lui. Iar părinţii sunt primul lui exemplu.
Şi am ajuns din nou la câteva idei de-ale mele care mă bântuie
mai demult. Cei şapte ani de acasă sunt baza. Care trebuie să fie solidă. Şi
apoi pe ea se clădeşte mai departe. În mare parte în şcoală. De către dascăli
dedicaţi.
De aceea cred că ar fi interesant şi mai ales util, să fie
predate cursuri de bune maniere. De la regulile de bază, până la cele mai
interesante obiceiuri din diferite ţări ale lumii. Cu jocuri de rol, care prind
extraordinar de bine la orice vârstă.
În altă ordine, consider că fiecare cetăţean al ţării, care a
absolvit 12 clase ar trebui să ştie să vorbească şi să scrie corect limba
română (în cazul nostru). Chiar dacă limba maternă este alta. Aproape doare,
când vezi cum se scrie! Şi nu din neatenţie. Din ignoranţă şi neştiinţă.
Cred că asta ar presupune să se insiste cu mai multe ore de
limba română. Însă prea multe analize, teorii şi definiţii învăţate pe de rost,
(pentru că aşa cere profesorul) nu ajută prea mult. Ar trebui folosite reguli
care pot fi înţelese prin exemple clare, uşor de priceput.
Asta ar presupune şi renunţarea la multe materii inutile, care
au doar rolul de a aglomera programa şcolară, de a chinui elevul, uneori chiar
şi pe profesor. Nu mai zic de materii la care se “freacă menta” (nu la
propriu), sau care dau dor de ducă…
Aş oferi posibilitatea fiecărui elev să înveţe să acorde primul
ajutor. Şi de ce nu, să aibă grijă de propriul corp. Plecând de la simpla şi
ignorata (adesea) spălare corectă pe mâini.
Şi ar mai fi şi altele. Dar cine sunt eu, să îndrăznesc să îmi
expun ideile? Unii le-ar spune inepţii.
http://www.catchy.ro/ineptii/118878
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aşa cred eu... Tu?