Îţi vine să crezi? 19.02.2018

Îţi vine să crezi că ajungi la aproape jumătate de secol de viaţă şi te impresionează poveştile copilăriei? Că te bucuri şi trăieşti acele momente ca atunci? Că de cele mai multe ori eşti acolo şi tu, prinţesa cea bună, frumoasă, şi, mai ales, înţeleaptă?
Că revezi un film drag, pe care l-ai mai văzut de şaptesprezece ori şi eşti prezent printre eroii lui? Cu aceleaşi trăiri şi emoţii, ca de fiecare dată?
Că-ţi doreşti la fel de mult să alergi desculţ prin bălţile de după ploaia de vară? Să sari ca mingea în cea mai mare dintre ele şi să nu-ţi pese că te va certa mama?
Iar dacă am norocul să ajung undeva la o tufă de agriş sau de zmeură, instantaneu mă teleportez în grădina bunicilor mei. Mi se părea imensă. Plină de secrete şi miracole. De care nu mă săturam niciodată… Tocmai mi-am amintit de prăjitura preferată a copilăriei mele, pe care nu am mai mâncat-o nicicând, de când nu mai e bunica, plecată la cer. Era cu multe foi, iar crema cu miere şi nuci.

Happy-woman-in-the-rain-Stock-Photo
Sursă foto: freedesignfile.com
Îţi vine să crezi că faci “îngeraşul” în zăpadă, cu aceeaşi bucurie, iar fulgii care cad din cer îţi gâdilă genele, ţi se topesc pe obrajii rumeni şi apoi dispar? Aceeaşi senzaţie că vine cerul pe tine… şi te ia cu ameţeală.
Asta înseamnă că mintea şi sufletul sunt la fel ca atunci?! Nu se schimbă. Nimic nu se pierde, totul se transformă. Hmmm!… conservarea materiei, nu? Antoine Laurent de Lavoisier.
Suntem aceiaşi. Doar că ne-am transformat. La exterior. Dar el e văzut mai mult de ceilalţi; de noi, prea puţin… Dacă nu ar exista oglinzile astea, poate ar fi mai bine… Ufff! Ce ochi a făcut domnişorica cu mult prea multe şi lungi gene şi buze voluptoase… “Ce idioată!” 
Te-am auzit ce-ai spus, să ştii! Îţi vine să crezi?



https://www.catchy.ro/iti-vine-sa-crezi/124607

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aşa cred eu... Tu?