Am spus “prezent” în fiecare zi. Evident că nu am reușit să prind tot.
Am studiat chipuri. Chipuri vesele, triste, plictisite, apatice,
mândre sau supărate. Mă voi referi însă în continuare doar la eroii
festivalului, la reenactori. Au fost peste 250. Fiecare a avut rolul său.
V-ați întrebat
vreodată ce este dincolo de acea apariție? Cu chip de dac, roman, gladiator sau
dansatoare? Fiecare dintre ei are familie. Are serviciu, sau încă școală. Are
responsabilități, obligații și îndatoriri. Are sentimente.
Se gândește cineva la
ceea ce fac ei acolo, de bună voie și nesiliți de nimeni ? Poate că, de dragul
evocării istoriei; din bucuria de a avea o legătură mai puternică cu orașul din
inima țării, sau poate că de dragul cuiva de acolo. Și încă din alte ‘țâșpe’
motive.
V-ați gândit vreodată câte ore de pregătire, de antrenamente și de eforturi au la activ, fiecare? Cât frig și umezeală, câte transpirații și canicule rabdă? Cum e să porți ore întregi acele echipamente de aproximativ douăzeci de kilograme? Câte vânătăi, lovituri, răni, șlefuiri și lustruiri, dar și supărări, renunțări și reluări și...
V-ați gândit vreodată câte ore de pregătire, de antrenamente și de eforturi au la activ, fiecare? Cât frig și umezeală, câte transpirații și canicule rabdă? Cum e să porți ore întregi acele echipamente de aproximativ douăzeci de kilograme? Câte vânătăi, lovituri, răni, șlefuiri și lustruiri, dar și supărări, renunțări și reluări și...
Nu pot fi
contorizate.
Azi a plouat cel mai tare, la un
moment dat cu gheață. Dar ei au fost acolo. Sub tunete, fulgere și stropi
imenși. Și-au făcut datoria până la capăt.
Ei sunt eroi.
Asta cred eu că înseamnă pasiune. Pură.
Asta cred eu că înseamnă pasiune. Pură.
Felicitări tuturor !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aşa cred eu... Tu?