Sunt o mofturoasă la
ceea ce citesc (şi nu numai !). Nu vreau să sune asta ca fiind spusă de o
persoană citită…pentru că nu sunt.
Sunt multe lucrări
ridicate în slăvi de critici şi cunoscători, care mie nu-mi plac! Nu le înţeleg
şi gata. Punct. Dacă aş îndrăzni să spun că niciodată nu m-a fermecat Eminescu
aşa cum ar fi trebuit după ce ne-a fost inoculat toată viaţa, mi-ar sări toată
lumea în cap?... Stiţi ceva? Nu mă interesează! Săriţi, dacă asta vă uşurează! (Minulescu şi Stănescu imi umplu sufletul!).
Doamne, câte opere pe
care le studiam în şcoală le citeam obligat-forţat, de câte zeci de ori
reciteam un paragraf că nu mă puteam aduna şi nu înţelegeam nimic (şi asta nu doar pentru că eram îndrăgostită sau sufeream
de aiureala vârstei!). Şi cu toate astea, trebuie să ne încurajăm copii să le citească
pentru că trebuie la şcoală! Pentru
că-şi vor îmbogăţi vocabularul şi imaginaţia! Pfui!… TREBUIE! Ce l-aş elimina
din vocabular!!!
M-am dus iarăşi cu
gândul la ceea ce povesteau Narcisa Suciu şi
fiica ei Daria despre învăţământul din Finlanda la ”România, te iubesc!”. În învăţământul
nostru s-au făcut mai multe schimbări decât în orice alt domeniu. De ce nu se
iau modele testate şi apreciate, cu rezultate concrete şi să se aplice? Cine, ce ar avea de pierdut?
De fapt nu asta voiam
să spun… De când cu facebook-ul ăsta… E de bine! Pentru că citesc mult din ceea
ce vreau. Ce nu, ignor! E şi de rău! Că nu mai joc decât astea două vieţi şi
gata! J
Am citit atâtea, scrise
de persoane simple ca mine, „no
name”!(limbaj criticat, ştiu!) sau de cunoscuţi deja. Lucruri sau gânduri care
m-au cucerit, m-au fermecat, în care m-am regăsit. De nenumărate ori mi-au dat lacrimile, de
bucurie, de emoţie, de durere…de ce-o fi fost! Da, ştiu, sunt o plângăcioasă!
Şi? deranjez cu ceva, pe cineva?!
Astăzi m-a impresionat postarea
de pe site-ul lui Teo. Cea cu eseul incredibil al unei eleve in simularea de
bacalaureat; şi răspunsul profesorului… Minunat!!!
La o privire fugară
peste text, câte semne de întrebare! Câte semne de exclamare! Poate că dacă ar
analiza un psiholog, ar spune ca autoarea e dusă…la plimbare. Şi ?! Deranjez pe
cineva??! ;)
Deci mai sunt persoane care gandesc la fel ca si mine. Ma bucur sa constat ca suntem mai multi pe aceasta "lungime de unda". Sa ai o zi frumoasa.
RăspundețiȘtergere;) Ce dacă ești bărbat?! :) Consider că asta înseamnă că ești OM! Și simți cu sufletul...
RăspundețiȘtergereMi-a placut mult "confesiunea" ta....de fapt, pe blog asta scrii.....confesiuni, ganduri, sentimente....Ma regasesc si eu in tot ce ai scris aici, chiar daca nu suntem din aceeasi generatie, erai in clasa a VI -a cand am "aparut " in Alba Iulia, am fost colega cu mama ta, care era tare mandra de tine (si avea de ce sa fie!!!). Esti la fel de draguta, de sincera, de copilaroasa ca acum mai bine de 10 ani, cand eram colege de munca, dar esti si o fata tare inteleapta!!! Te admir, Crinela, sa ai parte doar de bucurii in viata, fiindca meriti! (Nu m-am luat dupa reclama aia de la TV, aia cu crema de fata :) , chiar meriti sa fii fericita!
RăspundețiȘtergereCuvintele tale valoreaza enorm pentru mine! Multumesc din tot sufletul, Aneta!!!
Ștergere