Azi m-am trezit cu zâmbetul pe chip și-n suflet. Te-am visat. Aș fi vrut să
adorm la loc, să se continue acea stare de bine.
Eram noi doi. Printre coloanele acelea mari, perfecte, impunătoare de la intrarea principală a liceului, pe unde nu se prea circula. Nici măcar profesorii nu o foloseau. Și apoi scările acelea atât de largi... Atât de fastuoase, care duceau la etajul unu, unde era cancelaria. Era ca într-un palat. Partea aceea a clădirii m-a fascinat dintotdeauna.
Mă simțeam prințesă. Eu așa definesc fericirea, starea de a mă simți prințesă.
Eram lângă o coloană dintr-aceea tăcută și rece care cu siguranță îmi păstra secretul. Încercai să mă îmbrățișezi. Deși îmi doream cu toată puterea ființei atingerea ta, rațiunea îmi spunea: "Nu. Nu e voie aici! " Și încercam delicat să te resping. Doar faptul că îmi atingeai mâinile cu atâta blândețe, mă făcea să plutesc. Îți apropiai fața de părul meu și mă acopereai cu mici sărutări. Mai știi? La tâmplă îmi plăcea... Îmi dădeai o senzație de siguranță.
Prea real să fie vis. Prea frumos să fie adevărat.
Eram noi doi. Printre coloanele acelea mari, perfecte, impunătoare de la intrarea principală a liceului, pe unde nu se prea circula. Nici măcar profesorii nu o foloseau. Și apoi scările acelea atât de largi... Atât de fastuoase, care duceau la etajul unu, unde era cancelaria. Era ca într-un palat. Partea aceea a clădirii m-a fascinat dintotdeauna.
Mă simțeam prințesă. Eu așa definesc fericirea, starea de a mă simți prințesă.
Eram lângă o coloană dintr-aceea tăcută și rece care cu siguranță îmi păstra secretul. Încercai să mă îmbrățișezi. Deși îmi doream cu toată puterea ființei atingerea ta, rațiunea îmi spunea: "Nu. Nu e voie aici! " Și încercam delicat să te resping. Doar faptul că îmi atingeai mâinile cu atâta blândețe, mă făcea să plutesc. Îți apropiai fața de părul meu și mă acopereai cu mici sărutări. Mai știi? La tâmplă îmi plăcea... Îmi dădeai o senzație de siguranță.
Prea real să fie vis. Prea frumos să fie adevărat.
Bună dimineața!!!
În realitate n-a fost niciodată
așa. Nu te cunoșteam pe vremea aceea. Și nu s-a întâmplat nici în tinerețe
asta, cu vreun Făt Frumos. Mintea a selectat ce a vrut ea, în somn.
Iar eu acum selectez: "Fugi și fă cafeaua!":)
Iar eu acum selectez: "Fugi și fă cafeaua!":)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aşa cred eu... Tu?