Nu oblig pe nimeni să mă placă sau să mă suporte 19.07.2018

    Mă intrigă oamenii care, ștergând un număr de telefon din agendă, sau renunţând la fotografiile cu o anumită persoană, se simt satisfăcuți. Trag un oblon şi gata?! Își pot nega trecutul și sentimentele care au existat?! Se mint singuri. A fost cum a fost, bun sau rău, dar a existat! A făcut parte din viaţa lor. S-au consumat cândva timp, energie şi sentimente. Clar, va merge mai departe fără acea persoană devenită necorespunzătoare, dar la ce bun astfel de reacţii?!

    Când plac pe cineva, o/îl plac pentru că prezența sa mă animă sau mă relaxează, mă liniștește sau mă provoacă. Sub nicio formă nu suport însă ca un el sau o ea să mă „sufoce”. Să mă chestioneze şi să dea buzna cu bocancii în viaţa mea. Pentru că atunci dispare tot. De asta, uneori, pentru faptul că la rându-mi nu pun întrebări, risc să par dezinteresată sau chiar insensibilă. Cred că o persoană care vrea să-ţi spună ceva, o va face din proprie inițiativă.

Cine ne place ne place așa cum suntem, cu calitățile și defectele noastre, cu trecutul pe care nu avem de ce să-l negăm, pentru că el a existat! Cu plăcerile, durerile, nebuniile și aiurelile, cu greșelile, cu prieteniile și dușmăniile noastre. Iar apropiații sunt cei mai în măsură să ne spună atunci când greşim. Adevăraţii prieteni o fac. Şi nu trebuie să ne supărăm.

Vorbele, în general, nu ne oferă siguranță. Din păcate, de multe ori sunt doar vorbe în vânt. Dacă nu am certitudinea că pot respecta ceea ce spun, mai bine tac. Sau dacă spun că o să fac ceva, chiar dacă trebuie să mă dau peste cap, îmi respect cuvântul. E extrem de important (pentru mine). Ca şi punctualitatea, de altfel.

Cândva, tăceam. Şi dacă-mi convenea şi dacă nu. Acum, nu mai pot. Spun ceea ce gândesc. Şi de cele mai multe ori am de pierdut. Dar am ales să fiu aşa. Mă simt mai… EU. Decât să fiu duplicitară, să gândesc una şi să spun alta, prefer să arăt cine sunt cu adevărat. Lipsă totală de diplomaţie, ar zice unii. Uuups! Pentru asta primesc încă o bulină neagră, nu? Cui nu-i place să păstreze distanţa. Nu oblig pe nimeni să mă placă sau să mă suporte.

Mai cred că atunci când ai de făcut ceva, trebuie făcut cu responsabilitate. Nu pe fugă, nu pe sistemul „las’ că-i bine şi aşa”. Ori bine, ori deloc! Fără jumătăţi de măsură.

Deşi se spune că este foarte util să fii organizat în tot ceea ce faci, nu-mi place să fac planuri măreţe. Cu mulţi ani în urmă, visam şi plănuiam atâtea! Însă m-am domolit. Mai am doar dorinţe. Fără planuri.

Se mai spune că timpul le rezolvă pe toate. Cicatrizează şi vindecă. Dar cicatricile rămân. Sunt multe situaţii pe care dacă am încerca să le lămurim atunci când apar, totul poate decurge altfel. Poate mai bine, poate mai rău, dar cu certitudine, totul va fi mai clar. Comunicarea, bat-o vina!

Cred în prieteni. Îmi sunt mereu aproape. La bine şi la greu.

Cred în puterea și magia timpului. Îmi dă putere, încredere şi speranţă.

Cred că şi mâine e o zi…

https://www.catchy.ro/nu-oblig-pe-nimeni-sa-ma-placa-sau-sa-ma-suporte/132263